E momentul şcolilor de vară. Şi, coincidenţa face ca în acelaşi timp cu şcoala de vară a tineretului PDL de la Eforie Nord, la Marsilia să se desfăşoare şcoala de vara a UMP (Uniunea pentru o mişcare populară), partid ce face parte din aceeaşi familie politică europeană cu democrat liberalii români. Chiar dacă tot la mare, diferenţele dintre cele două evenimente dovedesc cât de diferite sunt cele două ţări. Prima, şi cea mai importantă diferenţă: preşedintele Sarkozy, preşedinte al tuturor francezilor şi nu doar al celor ce l-au votat şi susţinut în 2007, nu a participat la o reuniune politică de partid spre deosebire de Traian Băsescu care, având o altă înţelegere a interesului de stat şi a poziţiei prezidenţiale, nu îşi ascunde deloc influenţa, ca şi cum ar fi "adevăratul" preşedinte de partid.

Ambele evenimente au o conotaţie electorală evidentă, căci şi în România şi în Franţa anul 2012 va fi un an electoral. În România urmează alegeri locale (al căror termen ar trebui să fie în iunie) şi parlamentare (în noiembrie), pe când în Franţa vor avea loc alegeri prezidenţiale (în aprilie primul tur şi în mai al doilea tur)şi parlamentare (o lună şi jumătate mai târziu). Dar, deja diferenţele se conturează: dacă în Româ­nia se vorbeşte de comasarea alegerilor, în Franţa alegerile prezidenţiale din aprilie-mai vor fi decalate de alegerile parlamentare din vară. Nimeni nu propus în Franţa ideea năstruşnică a comasării alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare, deşi ambele alegeri presupun acelaşi tip de sistem, majoritar absolut cu scrutin în două tururi. Ori, dacă criza economică şi reducerile bugetare ar fi argumentul real al comasării alegerilor, atunci în Franţa, aflată în centrul actualelor turbulenţe economice, ideea comasării ar fi trebuit să apară. Doar că în Franţa regulile democraţiei liberale, aşa cum au fost ele stabilite de multă vreme, nu pot fi ră