Szabo Tamas (78 de ani) a lucrat începând cu 1962 pentru aproape 50 de publicaţii din România, ajungând la performanţa de a câştiga nu mai puţin 18 „salarii” pe lună.

Când a apăsat pentru prima oară pe butonul aparatului de fotografiat cartierul Mănăştur era doar un vis comunist, iar centrul Clujului avea încă o atmosferă boemă, mic-burgheză.

A trăit pe viu o jumătate de secol din istoria Clujului, sub lentila aparatului lui de fotografiat. A importalizat cele mai importante evenimente ale Clujului din ultimii zeci de ani, fotografii care înconjurul ţării în aproape 50 publicaţii din ţară. Aşa a ajuns să aibă 18 joburi pe lună, să fie invitat oficial să-l fotografieze pe Nicolae Ceauşescu, iar securiştii să-l viziteze periodic atunci când nu era acasă.

Este povestea fotografului clujean Szabo Tamas, acum în vârstă de 78 de ani, cel care într-o carieră începută în 1962 a realizat zeci de mii de fotografii, o comoară vie, aflată, parţial, în podul casei lui din Cluj.

Carieră începută pe Cetăţuie

Deşi a a crescut cu aparatul de fotografiat în mână, nu a dorit nici în ruptul capului să-şi urmeze profesional tatăl, care a fost fotograf, „mic meseriaş”, aşa cum el însuşi în numeşte.Visa să facă film, astfel că după finalizarea studiilor electrotehnice a ajuns să lucreze ca electroacustician la Tehnocin, „intreprindere de stat”, care realiza aparatură necesară studiourilor şi reţelelor de difuzare a filmelor.

Ulterior s-a angajat ca fotograf la Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, unde a lucrat zeci de ani, până în 1995.

„Am ajuns şi în televiziune, trei ani. Aşa m-am scârbit, însă, de televiziune şi filmări, încât nu am mai luat vreodată în mână camera de luat vedere”, rememorează Szabo Tamas. O plimbare pe Cetăţuie, la braţul unei clujence frumoase i-a schimbat, însă, viaţa, ajungând ca în paralel cu munca de muzeu