Foto: www.festivalulenescu.ro Suntem martorii celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu” (1-25 septembrie), desfăşurată, întâmplător, în an aniversar: în august s-au împlinit 130 de ani de când a venit pe lume marele muzician Enescu. Suntem martorii unui eveniment de excepţie, iar numele celui omagiat astfel a ajuns azi să contribuie la crearea unui brand cultural al României.
Iniţiat în 1958, Festivalul a avut întotdeauna invitaţi de marcă din lumea muzicii, dar niciodată nu a avut răsunetul din ultimii ani. Desigur, există alte posibilităţi în acest al XXI-lea veac de a vesti despre ceea ce este un eveniment cultural de înaltă ţinută în România, dar s-a muncit asiduu în acest sens, pentru a arăta faţa spiritualităţii învăluită pe nedrept în urâţenie.
Enescu, înzestrat cu darul divin, a creat muzica întru a dăinui. Şi, pe măsură ce trec anii, mărturisirea sa apropie secole: „În lumea muzicii eu sînt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzica şi nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare” (citat din cartea „Enescu”, de Andrei Tudor).
Prin Festivalul de la Bucureşti perpetuează muzica lui Enescu. Destinul artistic alcompozitorului parcă se împlineşte în continuare, pe măsură ce opera pe care a scris-o, considerată de unii dificil de interpretat, este cântată, este lansată, este auzită.
Unii invitaţi din străinătate s-au ferit la alte ediţii să vină în festival cu muzică de Enescu, ceea ce a dat naştere la discuţii. Lucrurile s-au mai schimbat. La ediţia 2011, bunăoară, există în program aproape 30 de lucrări ale lui George Enescu, multe fiind interpretate de străini. În primul rând, în deschidere, la Sala Palatului, va răsuna, în interpretarea Filarmonicii din Haga – Rezidentie Orkest – dirijor Christian Badea, Simfonia nr. 1 în
