Emil Boc se sacrifica pentru tara, pentru bunastarea si indestularea bugetului statal, iar oranduirea il trateaza cu dispret. Concetatenii premierului se poarta la fel de ciudat cu un om care si-ar da si sufletul pentru ei. Un om care n-a mai avut concediu de cativa ani, nu mai doarme noptile si, mai ales, nu este platit deloc pe masura prestatiei sale intense si plina de imprevizibil.

Se stie de multa vreme ca salariile politicienilor, aflati in functii executive in Romania, sunt execrabile pentru un post cu asemenea responsabilitati. Ne-am obisnuit cu gandul si cu perceptia generala, unanim impartasita, ca majoritatea politicienilor nu se zbate sa ajunga la Putere neaparat pentru incasarea unei remuneratii care, intr-adevar pentru omul simplu, poate parea mare. Se stie ca odata ajunsi in frunte, oamenii politici au cu totul si cu totul alte preocupari. Am vazut si ne-am convins ca nimeni nu s-a zbatut sa ajunga in pozitii cheie doar pentru a avea un salariu bunicel. Sa faca Emil Boc nota discordanta?

Nu stim inca ce preocupari extracuriculare are Emil Boc, dar un lucru il stim sigur: premierul munceste mult si primeste bani putini de la stat. Sa castigi putin peste 5.000 de lei, muncind intr-un ritm infernal, si sa te multumesti cu mai putin decat castiga un sofer de la vreun minister important mi se pare o dovada de masochism. N-avem certitudini, dar putem presupune de ce Emil Boc se complace intr-o asemenea situatie. La o adica, ar putea sa-si distruga si sanatatea si viata de familie fara rost. Poate ca premierul are si alte surse si noi nu stim.

Am aflat ca parintii domniei sale traiesc la tara si mai stim ca tatalui sau ii cam prisosec oule, pe care nu ezita sa le sparga in capul fiului. Trebuie sa ne aducem aminte ce spunea odata Sebastian Lazaroiu, actual ministru al Muncii. Dansul sustinea ca, in vecii vecilor, romanii nu