Mulţi preoţi, atât din municipiu, cât şi din judeţ, sunt acuzaţi de enoriaşi că iau mai mulţi bani pentru slujbele la nuntă, botez ori înmormântare decât notează pe chitanţă.
Nu de puţine ori, locuitorii din municipiu, dar şi din judeţ, s-au plâns de faptul că unii preoţi profită de pe urma evenimentelor importante din viaţă (botez, nuntă sau chiar înmormântare) şi îi „taxează” cu preţuri, de cele mai multe ori, mult peste tariful normal perceput de biserica ortodoxă.
Dacă pentru evenimentele fericite (nuntă sau botez) tarifele nu sunt întotdeauna exorbitante, oscilând între două sute şi trei sute de lei, de multe ori achitate contra unei chitanţe, nu acelaşi lucru se poate spune despre înmormântare.
Pe principiul „mortul trebuie îngropat”, multe feţe bisericeşti impun tarife ce depăşesc trei sute de lei. Desigur, în majoritatea cazurilor, fără vreo chitanţă. Sau, dacă se eliberează această chitanţă, suma înscrisă este, de multe ori, chiar de zece ori mai mică decât cele solicitate de preoţi.
La Slobozia, preotul mai negociază chiar şi preţurile calendarelor
În comuna Slobozia, situată la doar cinci kilometri de municipiu, unul dintre preoţii parohi îşi fixează tarifele după posibilităţile financiare sau după afinităţile enoriaşilor. În aceste condiţii, preţurile impuse în parohie depind de starea financiară a solicitantului, de multe ori o înmormântare ajungând să coste şi şase sute de lei. Una dintre enoriaşele din comuna amintită, sub protecţia anonimatului, ca de altfel toţi interlocutorii din mediul rural, ne-a declarat că, mai nou, părintele Lungu ar negocia chiar şi preţul de vânzare al calendarelor. „Are concurenţă mare, maică, la mânăstire, şi a lăsat mai nou tarifele jos de tot, că până acum ne impunea preţuri mult peste puterile noastre”, a mai declarat aceeaşi bătrână.
Malu – comuna unde preţurile se negocia
