Listarea BCR la Bursă a fost prevăzută în contractul de privatizare a băncii, semnat în decembrie 2005, însă Erste şi cele cinci SIF-uri au decis amânarea cotării. Potrivit unui acord semnat la 21 august 2009, listarea BCR este condiţionată de încheierea unui protocol scris de către Erste şi cel puţin trei SIF-uri sau de primirea de către Erste a unei notificări scrise din partea tuturor SIF-urilor în care acestea solicită iniţierea listării.
Sebastian Vlădescu, fost ministru de finanţe şi preşedintele Comisiei de privatizare a BCR, ne-a acordat un interviu în care explică anumite aspecte din amânarea listării băncii.
Reporter: Are Statul vreo responsabilitate faţă de listarea BCR? Cotarea băncii la bursă, prevăzută în contractul de vânzare, poate fi considerată o condiţie post-privatizare?
Sebastian Vlădescu: Din momentul în care statul român a vândut şi ultima acţiune la BCR, atunci nu a mai avut, din punct de vedere tehnic, niciun rol în luarea deciziilor în BCR, iar listarea este o problemă de rezolvat între acţionarii minoritari şi cel majoritar.
Dacă acţionarii minoritari au fost de acord cu amânarea listării nu există nici o raţiune pentru ca statul român să se ducă la ei şi să le spună că nu este de acord cu decizia lor.
Clauza privind listarea BCR a fost discutată, împreună cu SIF-urile, în perioada negocierilor pentru vânzarea băncii, şi a fost legată de protecţia intereselor acţionarilor minoritari. Dacă, la un moment dat, acţionarii minoritari şi cel majoritar au ajuns la o concluzie potrivit căreia, pentru protecţia interesului lor, este mai bine să nu se listeze, atunci este dreptul lor să nu se listeze. Statul nu are de ce să îi oblige să listeze BCR; în 2005, la semnarea contractului de privatizare, a fost un moment în care au vrut listarea, apoi s-au răzgândit.
Reporter: Acordul de amânare a listării din
