În poiana cu goruni, din Vinerea-Alba, vreme de două zile, la 20 şi 21 august, frumuseţea portului strămoşesc, a datinilor, dar mai ales a oamenilor păstrători de tradiţii, au purtat publicul numeros, (mai bine de 1.000 de persoane) într-un univers tainic, desprins parcă din alte timpuri. Priviri blânde învăluiau satul din vale. Deasupra tuturor parcă pluteau, ca un abur, imagini din vremurile trecute, luminând feţele atâtor oameni bucuroşi că pot împlini o datorie pe care nu au voie să o uite, nici să o smintească, însă, mai presus de toate, să arate lumii că datinile lor nu s-au pierdut.
Pregătirile au început din vreme şi s-au desfăşurat după un plan bine chibzuit. „Preoţii din sat au dat citire anunţurilor în biserici şi au mobilizat credincioşii pentru a pregăti satul de sărbătoare. Casele au fost împodobite cu tot ce se putea găsi mai frumos, lepedeaua, perini, chindeaua cu cipca bogată, vechi dar foarte frumos păstrate, să se arate dragul de-a cinsti oaspeţii veniţi la Vinerea, dar şi de a prezenta lucruri de fală, ce nu se mai prea pot vedea în ziua de azi oriunde”, aflăm de la Anca Herlea, unul dintre reprezentanţii de seamă ai comunităţii vinerene.
Ceea ce s-a întâmplat la Vinerea-Alba, nu vezi oriunde. Cine a poposit la Vinerea? Nu oricine. Au mers cu tot sufletul cei care şi-au păstrat obiceiurile din vechime. „Este adevărat, în toată ţara este câte un festival, da’ ca a vinerenilor nu-i nici unul. Au fost prezenţi reprezentanţi ai unor comunităţi din România ce-au avut dorinţa de a cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile popoarelor învecinate sufleteşte: Ansamblul Efthimos cu dansuri greceşti, Ansamblul Feregi (Cerbal), cu dansuri pădureneşti, Ansamblul Ciuleandra din Tîrgovişte, cu dansuri specifice zonei, Ansamblul Kalaka, cu dansuri maghiare, Ansamblul Irish Way cu dansuri şi cântece irlandeze, Ansamblul Kolomeika, cu dansuri ucrainiene şi b