Daily Mail publică recenzia unei cărţi despre dramele petrecute în Rusia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, intitulată "Leningrad: tragedia unui oraş sub asediu. 1941-1944".
Peter Lewis scrie că, în zilele în care a citit cartea scrisă de Anna Reid, nu a putut să mănânce aproape nimic. "Foametea la o scară atât de largă (n.r. prezentată în carte) te face să te simţi vinovat că ai suficientă mâncare", notează jurnalistul, care începe apoi să prezinte subiectul volumului.
Asediul german asupra Leningradului (actualul St. Petersburg, Rusia), a durat fix 900 de zile, din septembrie 1941 până în ianuarie 1944. În această perioadă, 800.000 de persoane, adică o treime din populaţia oraşului, au murit de foame la propriu, majoritatea pe străzi.
Puţini oameni din afară au realizat ce s-a întâmplat cu adevărat la Leningrad, scrie jurnalistul. Stalin a ţinut totul secret şi a minimalizat numărul morţilor, însă, după căderea comunismului, arhivele s-au deschis, iar rapoartele poliţiei şi jurnalele din timpul asediului au scos adevărul la iveală.
Cartea Annei Reid spune povestea adevărată a ororilor de atunci. "Este o poveste şocantă", avertizează Peter Lewis.
"Bunica a murit, unchiul Vasya a murit, mama a murit... Doar Tanya a mai rămas"
Tanya Savicheva din Leningrad, care avea doar 12 ani când au început bombardamentele, a ţinut un jurnal pe perioada asediului: "28 decembrie 1941 - Zhenya a murit. 25 ianuarie 1942 - Bunica a murit. 17 martie - Lyoka a murit. 13 aprilie - unchiul Vasya a murit. 10 mai - unchiul Lyosha a murit. 13 mai, ora 7:30 - mama a murit. Familia Savichev a murit, toată lumea a murit. Doar Tanya a mai rămas". Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Tanya după aceea.
O altă fetiţă, Irina Bogdanova (8 ani), a rămas singură în apartament, în februarie 1942, după ce mama, mătuşa şi bunica ei au murit, rând pe rând, de
