Primavara araba, intensificarea crizei economice oocidentale, ascesiunea Tea Party in SUA, cresterea Chinei - toate acestea zguduie, intr-un fel sau altul, globul. Ce este mai socant este ca sunt toate legate intre ele.
Criza capitalismului, care a erupt in 2008 prin criza financiara globala, este liantul acestor evenimente, scrie Foreign Policy.
In timpul lungului boom economic, dintre anii 1980- 2008, au fost ignorate principiile economiei politice expuse de Adam Smith, Karl Marx si John Maynard Keynes.
Smith, vazut in general ca parintele capitalismului modern, era convins ca institutiile publice sunt esentiale pentru o economie de piata functionala. Marx este si el relevant azi - nu pentru predictiile privind prabusirea capitalismului, ci pentru analiza potrivit careia "contradictiile" intre capital si forta de munca conduc la crize politice si economice recurente si la conflict social. In fine, Keynes continua sa fie relevant pentru ca sustinea ca aparitia crizelor in capitalism nu trebuie sa insemne sfarsitul capitalismului.
Criza din 2008 a demonstrat ca afirmatiile conform carora stabilitatea pe termen lung si prosperitatea sunt asigurate de inflatie mica, piete libere si globalizare nu pot fi sustinute. Ultimul sfert de secol ne-a lasat mostenire cateva greutati: necesitatea de a reduce 25 de ani de datorii acumulate, pierderea capacitatii de a crea credite, locuinte si servicii financiare, principalele forte ale cresterii economice, cresterea inegalitatii si o revolta populista impotriva elitelor politice si financiare.
Din aceasta perspectiva, sustine sursa citata, multe din evenimentele din 2011 nu par chiar atat de disparate. Era, probabil, inevitabil ca cea mai slaba veriga a sistemului global sa cedeze - Orientul Mijlociu nu este vulnerabil doar pentru ca tarile de la Sahara la Arabia Saudita
