La începutul activităţii mele în presă am lucrat la un săptămanal, unde am fost rugată să scriu şi "horoscopul". Erau cinci angajaţi în toată redacţia, aşa că… Am ripostat la început, bazându-mă pe nepriceperea mea în astrologie, dar mi s-a spus că nu trebuia să mă pricep, ci să inventez ceva drăguţ. M-am întrebat automat
atunci ce anume îmi plăcea atunci când citeam un horoscop într-un ziar, fiindcă nu le ocoleam deloc la vârsta aceea şi am înţeles că îmi creau o stare de bine previziunile pozitive. Chiar dacă aveam suspiciunea că nu erau reale, simplul fapt că puteam să zâmbesc şi chiar să râd mă destindea, iar uneori viaţa confirma varianta din horoscop. Aveam de scris două rânduleţe la fiecare zodie şi am decis să scriu întotdeauna doar previziuni pozitive. Le mai înveleam în metafore, în cuvinte hazlii şi le dădeam întotdeauna o turnură… dorită de fiecare om. Surpriza a fost aceea că mulţi cititori, dar şi unii dintre colegii mei au sesizat că "horoscopul li se potrivea uneori de minune". Colegii ştiau că nu privesc în stele, dar citeau horoscopul şi cu un zâmbet complice îmi spuneau: "Nu ştiu ce faci cu horoscopul ăsta, dar mie chiar mi se potriveşte!".
La vremea aceea nu aveam cunoştinţe "ştiinţifice despre sugestie", dar funcţiona, probabil, intuiţia, probabil inima, care ştia că poţi programa creierul unui om pozitiv sau negativ, fie şi printr-un horoscop. De fapt, prin horoscop programarea mentală poate da roade profunde şi puternice, tocmai pentru că undeva, în noi, avem convingerea că stelele ne determină destinul. Avem convingerea că stelele ne influenţează comportamentul, alegerile, că perioadele rele şi distructive din vieţile noastre, ca şi cele pline de seva fericirii sau a succesului au o legătură cu mişcarea stelelor. Chiar dacă nu ne gândim conştient, noi am învestit stelele cu puterea de a ne face bine sau rău. Ave
