Aspiraţii precum primul la şcoală, primul la serviciu, cea mai bună maşină, cea mai frumoasă şi închegată familie sau o viaţă mai bună decât a celorlalţi îi fac pe mulţi români să uite de prieteni şi să devină egoişti. Într-o lume în care goana după un loc de muncă bine plătit şi după recunoaştere este un lucru normal, mulţi nu mai apucă să se bucure de plăcerile vieţii.

Competitivitatea din oameni îşi face simţită prezenţa încă din primii ani de viaţă. După „şedinţele" părinţilor în care „trebuie" devine un fel de prieten invizibil, această sintagmă ajunge să preia controlul asupra vieţii. Trebuie să fii cel mai bun din clasă sau din şcoală, dacă se poate, trebuie să ai serviciul cel mai bun şi mai bine plătit, o familie fără cusur şi o maşină superioară celei a vecinului sau a altor colegi. În multe cazuri, aceste aspiraţii se transformă în dorinţa de a fi „cel mai tare", adică cel mai apreciat, cel mai vizibil, nu cel mai bun.

Manipulare sau dorinţă

Orice părinte îşi doreşte pentru copilul lui să exceleze, însă această exagerare poate avea efecte nedorite asupra personalităţii copilului, adultul de mai târziu. „Am doi copii de 5, respectiv 7 ani şi îmi doresc să fie cei mai buni, dar nu îi forţez să îmi dovedească acest lucru în zece domenii", spune Cristi I.(30 de ani), din Roşiori de Vede. „O vecină are o fetiţă în clasa a II-a şi după ce o ia de la şcoală o duce la meditaţie la germană. După aceea are ore de balet, de înot, de dans şi de teatru. Când mă mai întâlnesc cu ele mi se pare că Ioana (cea mică) este epuizată şi chinuită cu acest program. Nu sunt de acord să se joace toată ziua pe calculator, însă are nevoie şi de un moment de respiro. Este imposibil să nu îi descoperi talentul. Abia atunci trebuie exploatat, nu să-l descoperi prin surmenarea copilului", este de părere el.

Teoria conform căreia nu poţi excela în toate domeniile