Fiu de ţărani, tânărul Ion Mihalache (născut în 1933, satul Băişeşti, judeţul Buzău) a plecat de acasă după absolvirea liceului, cu gândul de a se angaja la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Cum întâlnirile cu destinul sunt neprogramate, în tren a aflat de existenţa şcolii de Literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti, care urma să producă scriitori în serie, cu o directivă clară: aceea de a-şi ajusta viitoarele creaţii literare pe linia partidului. Să semnezi în vremurile acelea cu numele unui reprezentant prestigios al Partidului Naţional Ţărănesc, Ion Mihalache, era de neconceput, astfel încât Victor Tulbure îşi botează tânărul confrate Ion Băieşu. A susţinut apoi examen de admitere la două facultăţi, la Facultatea de Drept şi Filosofie şi la Filologie. A fost admis şi le-a absolvit, timp în care a lucrat constant ca redactor la revistele Albina şi Scânteia tineretului.
Prozator, dramaturg, gazetar, umorist, scenarist, Ion Băieşu a scris şi publicat foarte mult, cu o forţă uriaşă de a extrage esenţialul din întâmplări aparent derizorii, cu ironie şi sarcasm, satirizând, reuşind efecte comice de cea mai bună calitate. Cărţile sale au fost foarte bine primite de public şi traduse în fostele ţări socialiste, precm şi în Olanda, Anglia, Turcia. În 1967, a apărut volumul "Iubirea e un lucru foarte mare", subintitulat "Câteva minunate povestiri despre Tanţa şi Costel", care avea să devină primul serial umoristic la Televiziunea Română. Doi actori magistrali, Octavian Cotescu şi Coca Andronescu, au întruchipat două personaje memorabile, cu un succes uriaş. Spectacolul cu piesa "Preşul" de Ion Băieşu, montată de Ion Cojar, cu Stela Popescu în rolul principal, a fost cel mai mare succes de public din istoria Teatrului de Comedie.
"Băieşu râde mereu. Eu sunt convins că el va râde şi în clipa morţii. Fără glumă, aproape toţi umoriştii români de astăz
