O zi pana la meciul cu Franta si tot o zi, pana la inaugurarea National Arena. 2 momente extrem de importante pentru Romania. Primul decide soarta calificarii noastre. Avem 11 puncte dupa victoria in fata Luxemburgului, conditie necesara dar nu si suficienta fara succesul de maine seara. A doua chestiune, tine de validarea noastra din punct de vedere al imaginii sportive pe plan mondial.
Ne putem lauda finalmente cu un stadion care sa intruneasca cateva dintre cerintele europene in materie de gazduire a unui meci oficial la nivel inalt. Spun cateva, pentru ca de curand am aflat problemele pe care le are acelasi stadion in perspectiva unui meci de Champions League. Gasiti detaliile in presa, n-are rost sa le mai pomenim, poate doar sublinierea cu bold si italic a concluziei, ca nu suntem in stare sa facem o treaba cu cap pana la sfarsit. Putem doar sa dam impresia infaptuirii...unui lucru.
Prin victoria de maine putem schimba cursul unui fotbal mediocru, fara rezultate si fara prea mari sperante. E meciul la sfarsitul caruia putem parea mari, puternici si mandri ca suntem romani. Nationala lu' nea Piti n-are ce (prea) mai pierde de data asta, ba dimpotriva are toate argumentele sa joace taios si decisiv. E clipa potrivita sa ne adunam toate energiile, sa lasam fricile, arogantele, sa cautam seriozitatea abordarii unei confruntari in care, din pacate, trebuie sa inlocuim lipsa calitatii tehnice cu omogenitatea, istetimea, incapatanarea, credinta si munca eficienta.
Franta vine sa bata la Bucuresti, pentru ca nu-si permite ca o nationala mare ce este, sa-si riste pozitia in clasamentul grupei D. Are 16 puncte si Bosnia ii sufla-n ceafa, in perspectiva posibilei victorii contra Belarusului. Blanc isi cunoaste interesul si a fost nezeflemitor cand a spus ca trebuie sa fie atent cu noi, in contextul unei grupe destul de stranse, deschisa rasturnaril
