(articol apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 64, septembrie 2011)

Adoptarea Internetului şi world wide web-ului a fost una restrînsă la început. Hackerii (adică meşteşugarii codului), elita academică din computer science şi oamenii de afaceri au format minoritatea care a adoptat noua tehnologie pentru că a răspuns nevoilor ei, adică o comunicare rapidă a informaţiei şi/sau posibilitatea de a tranzacţiona cu costuri mici. Alfabetizarea digitală & pentru reţea a început cu aceeaşi minoritate ca în Atena antică (comercianţii şi meşteşugarii). Elitele umaniste, care dominau cîmpul cultural şi ideologiile momentului, au refuzat în primă fază aceste tehnologii, rămînînd fidele unui curriculum mai vechi, în care lectura liniară a cărţilor, accentul pus pe mijloacele analogice de transmitere şi producţie a culturii (reviste tipărite, albume de artă, benzi, discuri etc.) şi performativitate (mai ales în artele spectacolului) reprezentau nucleul. Hypertextul a fos văzut ca o degradare a textului, iar hypermedia ca un nou Turn Babel. Aşa cum în Atena antică a recita era o abilitate superioară celei de a scrie, în secolul XX a putea să-ţi aminteşti şi să faci referinţe culturale din memorie era considerat o abilitate superioară capacităţii de a regăsi informaţia online. Pare surprinzător că pattern-ul se repetă de-a lungul istoriei: chiar dacă ritmurile de adoptare a tehnologiilor intelectuale diferă, primele clase sociale care aderă la tehnologii aflate într-un stadiu esoteric sînt aceleaşi. Nu numai că ele "inventează" aceste tehnologii, dar transformă şi paradigma de instrucţie pentru a dobîndi abilităţile de utilizare. Şi pînă la urmă paradigma se extinde la nivelul societăţii.

DE ACELASI AUTOR Automatom Spre noua cultură Plăceri conservatoare: Facebook Petiţii pe InternetTrecerea de la o cultură orală la una scrisă a dus la apariţia lecturii ca act privat, i