Escaladarea piscurilor nu este un sport tocmai sigur. Chiar şi echipat cu hamuri, corzi, buloane, pardoseli de transmisie şi o bună pregătire, riscurile acestui sport pot fi fracturi, entorse şi tulpini. Dar ce spuneţi când toate aceste protecţii dispar?!

Pentru unii căţărători, tocmai acest echipament, zic ei, ia din esenţa sportului. Fără corzi şi alte lucruri în care să se împiedice, susţinătorii căţărărilor individuale fără corzi spun că această formă a sportului practicat de ei oferă simplitate, o mai mare concentrare şi chiar viteză pe care alte forme de căţărare nu le ating, potrivit Discovery News.

Reversul medaliei este că, acest fel de căţărare fără corzi este de mii de ori mai periculoasă. Dacă o piatră scapă de sub piciorul tău sau ai degetele alunecoase şi sensibile când te afli la sute sau mii de metri altitudine, şansa de a supravieţui e mică.

Iată de ce este atât de fascinant să-i priveşti pe aceşti căţărători ale căror căi de urcare nu sunt dintre cele mai simple. Chiar dacă credeţi că este scandalos să rişti în asemenea hal, adrenalina celor care o practică nu are limite.

Videoclipul de mai jos îl prezintă pe elveţianul Ueil Steck, în 2008, cucerind muntele Eiger, de aproape 4.000 de metri înălţime, într-un timp record. Stech a terminat traseul în doar 2 ore 47 de minute şi 33 de secunde, după ce cu un an înainte stabilise recordul de 3 ore şi 45 de minute.

Filmuleţul de mai jos prezintă un om în mişcare continuă şi destul de rapid, chiar şi atunci când ajunge pe o platformă de gheaţă în partea de sus a muntelui. Eneregia necesară pentru a atinge o astfel de performanţă este greu de înţeles pentru un om normal.