Dacă în 2007 erau urmărite firmele-lider din sectorul serviciilor financiare, acum ţintele sunt afacerile de nişă care au reuşit să supravieţuiască. Un fond de investiţii este formula ideală când businessul rămâne în pană de bani, dar are perspective de creştere. Ce schimbări au adus ultimii trei ani?

Faţă de anii de creştere economică, dimensiunile investiţiilor sunt mult mai reduse, iar durata de deţinere, mai mare din cauza mediului economic volatil. Calitatea managementului şi viziunea acestuia în dezvoltarea afacerii au devenit mult mai importante decât simplul istoric financiar al unei companii. Negocierile depăşesc rigiditatea cifrelor şi încep să se construiască în jurul oamenilor. Iar, ca orice relaţie, nici aceasta nu duce lipsă de compromisuri.

„Cu cât urci mai sus în turnul de fildeş, cu atât mai uşor iei decizii total rupte de realitate", observă Ştefan Ponea (34 de ani). Fondatorul şi directorul general al Industrial Access, principala companie din piaţa românească specializată în nacele şi platforme de lucru la înălţime, nu se sfieşte să critice capcana în care pot cădea reprezentanţii fondurilor de investiţii, fără a le minimiza importanţa acestora în evoluţia afacerii.

În 2007, când criza nu doborâse încă piaţa imobiliară, un pachet de 80% din firma românească (90% - în urma majorărilor de capital) a intrat în portofoliul fondului cu capital privat regional Balkan Accession Fund (BAF). Tranzacţia în valoare de 3,6 milioane de euro n-a fost visul lui Ponea, dar a picat la momentul oportun. Fără ajutorul BAF, Industrial Access ar mai fi supravieţuit cel mult doi ani, estimează fondatorul ei.

Fabrica de vacanţe

„Contează să ai în spate un fond de renume: eşti mai puternic, mai băgat în seamă de către piaţă. Se schimbă şi mentalitatea angajaţilor", confirmă şi Mircea Vladu (55 de ani), fondatorul agenţiei de turism Prestige