De mai bine de două săptămâni, Radu Mazăre ne spune poveşti trase de păr, iar noi stăm şi-l ascultăm fermecaţi, în loc să-l întrebăm verde-n faţă (la modul figurat, desigur): „Auzi, tu ai fumat ceva?".

Anunţul lui Mazăre că unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, egipteanul Samih Sawiris, vrea să-i pună la dispoziţie o bună parte din avere (iniţial a spus că ar fi vorba despre o treime, ulterior şi-a mai nuanţat declaraţia), pe care să o împartă săracilor din Constanţa, a fost supermediatizată. Prin intermediul televiziunilor, al site-urilor de ştiri sau al ziarelor, o ţară întreagă a aflat şi s-a minunat de cât de deştept şi cinstit este edilul de la malul mării care a reuşit să-şi convingă „prietenul" bogat să-şi cheltuiască milioanele de euro pentru copiii necăjiţi din Constanţa. Deşi anunţul lui Mazăre avea multe elemente de basm, nimeni - nici măcar adversarii săi politici - nu a simţit nevoia să ceară câteva lămuriri de bun-simţ.

După ce România liberă a stat de vorbă cu reprezentantul lui Sawiris, lucrurile au început să arate mult diferit faţă de cum le-a prezentat primarul Constanţei. Astfel, am aflat că nu este vorba decât despre o donaţie de 300.000 de euro, din banii unei fundaţii - patronată într-adevăr de familia Sawiris -, iar miliardarul egiptean spune că obişnuieşte să facă astfel de acte caritabile în oraşele în care compania sa, un important dezvoltator imobiliar, are investiţii importante. Evident că şi aici pot fi ridicate mai multe semne de întrebare, spre exemplu despre cât de legal poate fi un transfer bancar făcut în contul unei persoane fizice, fiica unei funcţionare din Primăria Constanţei, de către o companie care derulează afaceri în acest oraş, sau cum poate fi controlată destinaţia banilor astfel încât aceştia să fie folosiţi exclusiv în scopul declarat. Există instituţii ale statului care ar trebui să ştie deja