Fără să fie nevoie să baţi satele Banatului, în căutarea urmelor bătrânilor lui, poţi întâlni credibili şi convingători martori ai vremurilor trecute în curtea Muzeului Satului Bănăţean. Doar câteva ore sunt necesare pentru ca aceste căsuţe ale micului sat să-ţi povestească despre poveşti triste ale unei vădane cu mulţi copii, despre visări îndelungi ale codanelor de măritat sau despre jocul nevinovat al pruncilor desculţi pe podelele de lut. Călătoria unei astfel de case de la locul de baştină şi până în micul sat al muzeului este însă lungă şi presupune multă muncă, văzută şi nevăzută, pe care puţini o cunosc.
Gospodării bătrâne de sute de ani, “reînviate”
Cam toate caracteristicile civilizaţiei şi culturii tradiţionale din vestul României se regăsesc în cele peste 20 de căsuţe autentice din lemn, piatră sau lut din Muzeul Satului Bănăţean. Majoritatea gospodăriilor au fost achiziţionate din satele Banatului, în urma unor negocieri îndelungi între muzeografi şi proprietari, au fost demolate cu grijă şi reconstruite în muzeu, cu respectarea tehnicilor tradiţionale. Principiul autenticităţii este sfânt într-un muzeu, astfel că toate construcţiile sunt originale, fiecare căsuţă a fost desfăcută piesă cu piesă, transportată în condiţii deosebite şi remontată în muzeu. La fel, reconstrucţia interioarelor respectă, în general, o viziune cât mai apropiată de vremurile din care datează locuinţele.
Casa din Bata, gospodăria din Căpâlnaş, gospodăria din Birchiş, gospodăria din Jupâneşti, gospodăria din Căvăran, gospodăria din Vişag, gospodăria din Jebel, gospodăria maghiară din Babşa, casa deportaţilor din Bărăgan şi gospodăria din Zolt sunt, toate, case tradiţionale, cu toate transferate din localităţi din regiunea Banatului de nord-est şi reconstruite, bucată cu bucată, pe terenul muzeal din Timişoara. Majoritatea au aparţinut