Cum ar fi fotbalul dacă am uita "darurile" oferite de "sportul rege"? Am rămas fără Craiova, dar ne-au rămas aminirile! Predecesorii noştrii au trăit naşterea echipei ce peste ani avea să producă "prima revoluţie" în fotbalul românesc. În 64, Nicolae Oţeleanu pornea la drum în Divizia A împreună cu Vasilescu, Geleriu, Lungan, Marin, Deliu, Tetea, Stănescu, Ganga, Sfirlogea, Eftimie şi Plugaru. Au pierdut la debut, în faţa Stelei, dar, atitudinea arătată anunţa faptul că viitorul le va aparţine.
- "Minutul 1, Eftimie l-a pus la grea încercare pe Suciu" (cronică "Ştiinţa-Steaua 0-4);
După meciul de pe "Tineretului", "casa" Ştiinţei până-n octombrie 67, a venit şi primul succes în campionat: 6 septembrie 1964, Crişul Oradea - Ştiinţa 0-1, gol Sfîrlogea. Sezonul 64/65 a fost unul greu, salvarea venind la final, atunci când au prins locul 11. Peste doi ani, a ajuns în Bănie I. Oblemenco, nimeni altul decât cel ce avea să devină idolul sutelor de mii de microbişti. Vorbim de "Tunar", OMUL ce a adunat mii de suflete în faţa spitalului într-un monent de cumpănă din viaţă. Au trecut anii, timp în care, "alb-albaştrii" au devenit tot mai ameninţători pentru puterile "departamentale". În 73, după o serie de "nedreptăţi", juveţii au pierdut locul întâi, dar au câştigat titlul, unic în România, acela de "CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI".
Peste un an, Constantin Cernaianu, alaturi de Negrilă, Boc, Deselnicu, Tarălungă, Oblemenco (sunt doar câteva nume) ori debutantul Ilie Balaci au cucerit primul trofeu. De atunci, Ştiinţa a rămas "dragostea" oltenilor de pretutindeni, dar şi speranţa celor ce se opuneau regimului. Au urmat alte două titluri şi 4 cupe cu această generaţie, apoi, în anii 90, încă un campionat şi două cupe.
...
Să nu uităm 7 noiembrie 79, ziua când o formaţie din România a eliminat în premieră o grupare din Anglia. Nici du
