Sfârşitul lunii august a readus pe agenda publică un subiect care a născut multe dispute în ultimul deceniu: aurul de la Roşia Montană.
Totul a început de la o declarație a președintelui Traian Băsescu care a vorbit despre utilitatea exploatării de la Roșia Montană pe fondul crizei internaționale ajunsă la al doilea val. O criză care înseamnă în mare măsură o neîncredere în valute, dublată de refugiul în metalul prețios al cărui preț s-a apreciat considerabil în ultima perioadă.
În acest context, spune președintele, statul român în calitate de acționar cu 20% ar trebui să dea undă verde proiectului. Principalul prag pe care proiectul îl mai are de trecut este autorizația de mediu. Mesajul a fost că aurul care ar reveni statutului din viitoarea exploatare ar putea completa rezerva Băncii Naționale a României, deci ar avea un rol stabilizator pentru economie.
Analistul economic Ionel Blănculescu, fost ministru și președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, introduce o nuanță însă. Statul ca acționar nu ar obține din proiect aur propriu-zis ci bani sub formă de dividende. Prin aceasta însă, Blănculescu nu vrea să spună că statul ar avea puține de câștigat. Dimpotrivă.
Direct și indirect proiectul ar avea „contribuții cumulate la PIB-ul românesc de opt miliarde de dolari", spune el.
Află de pe forbes.ro ce spune analistul economic Ionel Blănculescu despre beneficiile pe care statul le-ar avea dintr-o asemenea întreprindere
