Intr-adevar, cercetarea romaneasca trebuie racordata la cercetarea mondiala. Au dreptate actualii directori ai cercetarii stiintifice romanesti. Atat cercetarea cat si doctoratul trebuiau puse inca de acum 15 ani pe bazele noi ale competitivitatii si excelentei. Nu ne-am impiedicat decat de noi insine. Cei mai conservatori au fost chiar dascalii, nu neaparat ministrii. Deci directia e cu totul incontestabila. Cu cateva rezerve: toate acestea nu trebuie facute doar pentru ￢vizibilitate￢, nu in spirit de gasca si, daca se poate, cu un pic de talent managerial￢

Pentru aceasta:Trebuie, intr-adevar, create standarde, cerinte, exigente mai ambitioase ￢ dar pentru viitor, nu pentru trecut; or, actualele standarde sunt pentru trecut, ca si cum cineva ar vrea sa se razbune pe altcineva; incalcarea principiului neretroactivitatii e descalificant si tradeaza amatorismul periculos al initiatorilor; cum adica, trebuia sa visam noi in anul 2000 ceea ce ne cere dl. Ministru acum? Ce era dl. Ministru in anul 2000 si la ce visa el atunci? Nu cred ca reflecta la aceste standarde. Dar chestiunile grave nu tin doar de criterii, ci si de altceva. Anume:Nu inteleg de ce ni se cer date cu privire la publicatii numai din ultimii 5 sau 10 ani (arbitrariul intervalelor e o alta dovada de amatorism) cand eu am scris de 30 de ani si am publicat in strainatate in anii 80. Acelea nu sunt ￢valabile￢? Acelea ￢nu se pun￢? Se pun doar cele din epoca de glorie a actualilor directori de cercetare? E evident ca actualele raportari favorizeaza oamenii din generatia ￢medie￢. De aceea au si intampinat rezistenta. Aici trebuie gasita o linie de mijloc si abandonata politica de ￢generatie￢.Diferenta dintre ￢mondial￢ si ￢national￢ in materie de performanta trebuie recunoscuta, ca in sport. Diferiti cercetatori joaca in ligi diferite. Ei ar trebui tratati diferit: salarizati mai bine, finantati mai b