Bucurestiul are contrastele si controversele lui, are un ritm propriu caruia uneori abia ii faci fata. Frumusetile Capitalei stau insa in lucrurile aparent caraghioase ori chiar neplacute. Si, totusi, pitorescul locurilor, oamenii si situatiile cu care te confrunti zi de zi in peisajul citadin te fac sa iubesti Bucurestiul.
As putea sa insir zeci de motive pentru care Bucurestiul e atat de hulit. In unele argumente as crede cu tarie. Balanta inclina insa puternic in favoarea lucrurilor care-mi plac la Capitala. Si, in plus, de ce sa nu incepem saptamana cu optimism?
De vreo jumatate de deceniu ma straduiesc sa ii explic mamei de ce am ales Capitala. Argumentul cu "facultatile sunt mai bune aici" a tinut la inceput, apoi a venit intrebarea "Bun, bun, dar din Bucuresti nu mai pleci?".
Am inceput sa invoc fel de fel de clisee: redactiile misto sunt aici, diversitatea e punctul forte al Bucurestiului, lucrurile se schimba rapid si scapi de senzatia ca esti incremenit.
I-am spus mamei ca au ajuns sa-mi placa pana si glumele - ori ironiile taioase - despre moldoveni. M-as fi gandit ca, in Capitala, mentalitatile se schimba si prejudecatile cad. Nu m-am inselat, mentalitatile se schimba, dar mai greu.
Am convins-o recent, cand mi-a facut o vizita fulger. Bucurestiul e minunat pentru oamenii boemi si nebunii frumosi care-l locuiesc. M-am plimbat cu mama prin Capitala. I-am aratat doamne cu un aer de epoca, elegante si prea stinghere intr-un oras agitat si prafuit.
Undeva prin Titan, o batrana imbracata dupa moda interbelica, al carei sal miroase a naflatina, vorbeste unui calator din 335 despre venirea comunistilor. Aminteste, cu siguranta, de eleganta altor vremuri. Ciudat, astfel de oameni nostalgici isi inveselesc ziua prin sobrietatea lor. La fel ca flasnetarul din Centrul Vechi.
La fel d