Specialiştii elitistului Club de la Roma, care se ocupă de problemele globale, au ajuns la concluzia că în circa 10-20 de ani alimentele se vor scumpi cu 180-200%. Analizele de acest gen sunt mai vechi şi preocupă organizaţia încă de la înfiinţare. În câţiva ani, planeta nu va mai putea să ne hrănească pe toţi. Asta-i cert. Care sunt soluţiile? Una din ele este reducerea numărului de oameni, iar unii, mai cinici, au propus câteva variante sfidătoare: un război nimicitor, un cataclism mondial sau o boală neiertătoare. De aici au apărut şi teoriile conspiraţioniste, conform cărora SIDA sau Ebola au fost create în laborator şi răspândite intenţionat.
Sigur este că doar bogaţii îşi vor putea permite în câţiva ani să se ghiftuiască, restul populaţiei trebuid să se mulţumească cu o mâncare de genul celei din China: un pic de orez.
Revin la o obsesie mai veche de-a mea. În timp ce România poate hrăni 80 de milioane de locuitori, noi ne batem joc de agricultură. Vindem cu o voioşie criminală pământul străinilor, în loc să cultivăm şi ultimul petic. Să ţinem cu dinţii de el, că poate în viitor - care pare să arate ca în filmele americane când lumea e cuprinsă de anarhie - ne va hrăni. Ancestral străbunicii noştri ştiau că pământul nu se vinde. O logică ţărănească le spunea că acesta nu are cum să se înmulţească. E finit!
Agricultura este una din marile şanse ale României. Nu-i nici o ruşine să lucrezi pământul, e, dimpotrivă, o meserie de viitor. Lumea va avea întotdeauna nevoie de hrană. Numai noi, fuduli, refuzăm lucrul câmpului. În nici o generaţie ne-am burghezit, ne-am orăşenit. V-aţi întrebat vreodată de ce la ţară nu este criză? Nu există lichidităţi, dar nimeni nu moare de foame!
