Am aflat ca prosperitatea obtinuta prin credit iase pe nas, am descoperit ca pietele financiare dau periodic palpitatii, intuim ca epuizarea resurselor e dupa colt. Ce simpla ar redeveni viata daca profiturile speculative si nu tranzactiile ar fi impozitate, daca expansiunea creditului ar fi limitata si nu incurajata, daca in locul austeritatii pentru catei am impozita proprietatile si mega-profiturile dulailor. Solutiile sunt evidente, la fel interesele care impiedica implementarea lor. Sa le trecem inca o data in revista.
1.Austeritate pentru ...bogatiCresterea taxelor pe consum loveste in fragila clasa de mijloc, taierea salariilor si pensiilor loveste in majoritatea votantilor. Cu toate astea media, sau cel putin o buna parte a sa, incearca sa ne convinga ca asta e singura solutie de iesire din criza. Corectam excesele strangand cureaua. Se pierde din vedere ca in lumea dezvoltata mai putin de 20% din populatie poseda peste 80% din averea natiunilor. Austeritatea e bineinteles pentru cei 80%, bogatii trebuie menajati, doar nu vreti sa fuga capitalurile, nu? De ce sa tai insa veniturile in loc sa taxezi proprietatea?. De ce sa cresc TVA cu cateva procente in loc sa majorez impozitele pe proprietate, pe activele mobiliare si imobiliare? Stiu, banii pot fugi in alte conturi, dar activele fixe stau cuminti la locul lor.
Iar cat despre descurajarea capitalului, a se slabi. Sa ne uitam la Patriciu de pilda. Omul critica consecvent statul, il considera opresiv cu afaceristii. Totusi, nu s-a gandit sa traiasca confortabil din sutele de milioane luate pe Rompetrol ci a venit sa faca afaceri tot aici, in statul asta hraparet. Oricum pentru astfel de indivizi banii nu mai sunt importanti, conteaza doar poleiala succesului, gamblingul din business.
De asta nu se pot opri sa-si cheltuie linistiti averea, de asta nici nu se gandesc sa intoarc
