Teoretic, chiar şi micii consumatori de electricitate îşi pot alege orice alt furnizor dacă nu sunt mulţumiţi de fostele monopoluri. Practic, la cinci ani după liberalizarea pieţei, impusă de Uniunea Europeană, nu există astfel de contracte.
Nici potenţialii clienţi nu vor să facă primul pas, pentru că nu îşi cunosc drepturile, însă nici zecile de companii înregistrate ca furnzori de electricitate nu încearcă să se instaleze pe piaţă. Motivul este că investiţiile necesare sunt prea mari iar marjele de profit mici şi incerte, situaţie exact opusă faţă de cazul în care tratează cu marii consumatori.
În cazul în care un consumator vrea să se alimenteze de la un furnizor alternativ, el va primi în continuare curent prin vechea reţea, însă fără să mai aibă relaţii contractuale cu distribuitorul zonal. În schimb, noul furnizor îi va plăti acestuia un tarif de transport reglementat, stabilit la aproximativ 17 bani pe kw/h. Toate calculele făcute până acum de jucătorii de pe piaţă pentru volume reduse de vânzări au dus la costuri mai mari decât media de 43 de bani pe kwh plătită acum de consumatorii casnici.
Tarife „distorsionate”
Specialistul în energie, Jean Constantinescu apreciază că liberalizarea pieţei energiei a rămas de mai bine de şase ani doar la stadiul de discuţii, chiar dacă au existat numeroase atenţionări din patea FMI şi UE, preţurile reglementate nereflectând costurile reale.
„Dacă o parte din consumatorii casnici s-ar îndrepta spre alţi furnizori decât cei tradiţionali, aceşti vor avea surpriza să constate că li se va propune un preţ corect, un preţ care este mai mare decât cel plătit în prezent prin tariful reglementat”, ne-a declarat Jean Constantinescu.
În prezent, preţurile sunt considerate de specialişti ca fiind „distorsionate”, se aplică un fel de tarife „Robin Hood”, se ia un tarif mai mare de la marii
