Coliziunea a două avioane de luptă în timpul unor misiuni aeriene pe timp de pace este un accident extrem de rar. Căpitanul Pier Grassi, din Forţele Aeriene Italiene, a fost implicat într-un astfel de incident. În urma coliziunii, avionul pe care îl pilota a luat foc, fiind aproape de a exploda instantaneu. Însă, Grassi nu doar că a reuşit să se catapulteze, dar a supravieţuit cu răni minore.
La fel s-au petrecut lucrurile şi cu camaradul său. Cei doi au fost recuperaţi din mare, de un elicopter pornit în misiunea de salvare, la circa o oră de la coliziune.
Pe site-urile de specialitate din Italia şi SUA se precizează că nu este cunoscută cauza accidentului, ancheta fiindcă încă în derulare şi după doi ani de la producerea acestuia.
De fapt, camaradul său a avut un moment de vertigo, spune căpitanul Grassi. Aceasta e o iluzie motrico-vizuală, cel care o experimentează având senzaţia că se mişcă, deşi stă pe loc. Piloţii avioanelor de luptă se confruntă destul de des cu asemenea situaţii şi de aceea, unul dintre punctele cheie ale antrenamentelor este deprinderea de a se încrede în instrumentele de zbor.
Spre deosebire de avioanele de linie (de transport de pasageri sau mărfuri), avioanele de luptă moderne sunt din concepţie instabile, tocmai pentru a le face cât mai uşor manevrabile în decursul misiunilor de luptă. Computerele de bord şi o puzderie de instrumente şi subansamble conlucrează pentru a menţine stabilitatea acestor aeronave în condiţii normale de zbor. Însă piloţii, tocmai pentru că experimentează atât instabilitatea „naturală” a avionului, cât şi stabilitatea indusă „artificial”, au uneori sentimentul că avionul se mişcă într-o altă direcţie decât cea comandată, având impulsul de a-l „redresa”.
Unii ar spune că cei care cedează unui asemenea impuls, nu mai sunt apţi de zbor – mai ales dacă există consecinţe grave ale momentu
