Bacalaureatul 2011 va rămâne în istorie ca primul examen în care au fost demantelate ipocrizia, minciuna şi mistificarea ce l-au însoţit 20 de ani cel puţin.

Meritul îi aparţine ministrului Funeriu, care a pus piciorul în prag şi a transmis în teritoriu mesajul ca examenul de anul acesta să fie corect, mesaj perceput ca atare de inspectori, profesori, directori şi ceilalţi membri ai comisiilor de examen. Şi care au cuplat la acest îndemn.

Explicaţiile aşa-zisului eşec sunt multe

Spre deosebire de alte ţări, la noi întreaga serie de absolvenţi de gimnaziu merge la liceu, au, n-au resursele pentru un traseu educaţional pretenţios, ce pretinde înclinaţii spre domeniul conceptual-teoretic. Aşa şi trebuie ţinând cont că diploma de bacalaureat este paşaportul pentru învăţământul superior, unde nu te poţi duce cu tabla înmulţirii, uneori nici aceasta bine ştiută.

Pe scurt spus, 1/3 din masa de elevi se descurcă singuri cu resursele din dotare şi fac faţă cu brio acestui examen, (cei care au luat din prima sesiune examenul), o altă treime ar trece dacă ar învăţa mai mult, dacă ar avea profesori competenţi şi dăruiţi meseriei şi părinţi care să-i ţină din scurt, iar ultima treime nu are ce căuta la liceu, fiindu-i mai potrivit un traseu vocaţional sau aplicativ. Asta îmi spune experienţa de 30 de ani la catedră, la un grup şcolar.

În alte ţări treimea cu înclinaţii mai degrabă aplicative are suficiente trasee educaţionale astfel încât să nu vină neapărat la liceu, că nu se termină lumea fără studii liceale şi universitare. De aici diferenţa de procente de promovare la bacalaureat între noi şi alte ţări. Iar un procent final de promovare de 55-56% nu este chiar aşa de prost. Acesta era procentul de promovare în Franţa, în urmă cu 10-15 ani.

Ce s-a întâmplat la sesiunea din toamnă?

Am fost plăcut impresionat să văd că m