Orezăriile comuniste din lunca Oltului au fost readuse la viaţă de un italian, orezar din moşi-strămoşi.

1 /.

Acum cinci ani, un italian bătea Oltenia în lung şi-n lat în căutare de pământuri pe care să ducă mai departe tradiţia strămoşilor lui, mari orezari. Avea bani şi "know-how", şi ardea de dorinţa să înverzească ogoarele. S-a oprit în Dăneasa, localitate micuţă de lângă Caracal, udată din plin de râul Olt, fostă orezărie de renume pe vremea lui Ceauşescu.

După Revoluţie, de locul respectiv s-a ales praful: ciulinii şi bălegarul vacilor au luat locul orezului. Pârloaga fără de sfârşit din buza Oltului, călcată doar de copita animalelor şi de razele soarelui, i-a furat inima italianului Claudio Bonizzoni, care nu s-a lăsat până nu a cumpărat terenurile de la ţărani şi şi-a înfiinţat o firmă-Beg Agricultura.

A scos satul din sărăcie

Cu 5 milioane de euro, a cumpărat şi readus la viaţă 1.200 de hectare foste bălării din Dăneasa, Drăgăneşti şi Sprâncenata, a desfundat canalele, a pus pe picioare sistemele de irigaţie mâncate de rugină, a adus utilaje de ultimă generaţie, a construit o fabrică de uscare la Dăneasa şi a scos satul din sărăcie. De când s-a îndrăgostit de plaiurile olteneşti, stă de dimineaţa până seara pe ogoare, în mijlocul oamenilor, să ia pulsul de la firul ierbii, iar la recoltat se urcă primul în combină.

N-a făcut încă profit, ba chiar a mai scos câteva sute de mii de euro din buzunar, dar nu se uită la bani, pentru că se aşteaptă ca afacerea să explodeze în anii ce vin. Anul acesta a fost unul din cei mai roditori, cu lumină şi căldură din plin, iar inima îi creşte de bucurie când ştie că spicul de orez plesneşte de frăgezime şi sănătate pe câmp.

Cum adapă Oltul orezul

Pe o arşiţă deplină, la prânz, părăsim satul şi luăm calea orezăriei. Prin pulberea împrăştia