Ce se întâmplă când astfel de ingerinţe politice se înfig adânc în sistemul de educaţie?

Ele trebuie eliminate. Am încercat pe perioada acestui mandat şi cred că, parţial, am şi reuşit să nu las aceste ingerinţe politice să se manifeste în sistemul de educaţie. Sigur, sunt multe exemple în sensul acesta. Nu mai departe, referitor la ceea ce înseamnă relaţia cu propriul meu partid. Uneori, am avut relaţii tensionate cu reprezentanţi ai anumitor filiale, pentru că nu am acceptat sugestii referitoare la oameni, la numiri, dar, în timp, s-a văzut că a fost un lucru bun şi chiar oamenii din filiale, la un moment dat, au fost de acord cu acest demers. Cred că acum relaţia este foarte bună.

Sunt mai greu de dus duşmăniile sau adversităţile din interior, din rândul aliaţilor să zicem, decât cele din afară?

Nu. Doar oamenii slabi simt sugestiile ca fiind presiuni. În interior, poţi să ai discuţii amicale, mai puţin pasionale, poţi să explici mai bine lucrurile şi, până la urmă, ceea ce mă bucură este că lumea a înţeles că, atunci când ai alături oameni buni, oameni de calitate, nu ai decât de câştigat.

La ce distanţă este sistemul educaţional românesc de standardele de înaltă calitate, acelea la care v-aţi raportat?

În mediul universitar, suntem destul de departe.

Departe în sens favorabil sau defavorabil?

În sens defavorabil. Suntem departe de standardele la care ne-ar face plăcere să ne raportăm. Vă dau un exemplu: mă uitam pe datele pe care le-au raportat universităţile pentru clasificarea lor, conform legii, şi am constatat cu mare tristeţe că, dacă iau producţia ştiinţifică pe ultimii 5 ani a 2 foşti colegi de-ai mei olimpici internaţionali, Adrian Şalic de la Harvard şi Mihai Bărboiu de la Montpellier, este mai mare decât producţia majorităţii universităţilor din România. Sunt doar 4 universităţi generaliste din România, care au o