Această obişnuinţă continentală este, din perspectiva teoreticienilor analizei economice a dreptului, doar o ipostaziere a unei erori metodologice, pe care Harold Demsetz o numea eroarea nirvana. Această eroare constă în prezentarea alegerii relevante ca fiind cea între o normă ideală şi un aranjament instituţional imperfect, care există în realitate. Prin comparaţie cu o normă ideală, cel mai adesea a unei lumi în care costurile tranzacţionale sunt nule, aranjamentul existent apare nu doar nedrept, ci şi teribil de ineficient. După Demsetz, această abordare ar trebui înlocuită cu una comparativă a instituţiilor, în care alegerea să fie făcută între aranjamente instituţionale reale.
Prima miză a analizei economice a dreptului este una metodologică. Într-un sens foarte larg, este vorba despre orice încercare de a utiliza aparatul conceptual al economiei, pentru a analiza cauzele şi efectele normelor şi instituţiile legale.
Un al doilea sens, însă, mai restrâns (cel utilizat în capitol), vizează ansamblul teoretic inspirat de opera economistului Ronald Coase (laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1992). În The Problem of Social Cost, celebrul său articol din 1961, Coase oferă cadrul conceptual pentru o analiză sistematică a aparatului juridic. Conceptul fundamental pentru această abordare este cel de costuri ale tranzacţiilor, utilizat de Coase pentru a stabili relaţia între eficienţă (măsurată prin output-ul unui sistem de tranzacţii) şi alocarea iniţială a drepturilor de proprietate, relaţie care, în literatura ulterioară, a ajuns să fie cunoscută ca teorema lui Coase. În acest al doilea sens, expresia analiza economică a dreptului poate fi folosită interşanjabil cu analiza coasiană a dreptului.
Principalul obiectiv al capitolului a fost de a prezenta câteva dintre cele mai spectaculoase rezultate ale acestei abordări (în dom
