Dincolo de aspectele ce ţin de specificul analizelor economice, problema principală pe care o ridică abordările de tip alegere publică este legată de întrebarea fundamentală a filosofiei şi a ştiinţei politice cu privire la democraţia liberală: care sunt fundamentele logice ale democraţiei constituţionale şi ale ordinii sociale dintr-un stat de drept? Înţelegerea acestor mecanisme logice de formare a ordinii sociale nu este doar un exerciţiu teoretic, ci este simultan şi o încercare de stabilire a unui reper normativ şi a unui program politic de îmbunătăţire a actului guvernamental, din perspectiva respectării drepturilor individuale şi a extinderii libertăţilor economice. Încercarea de a afla fundamentele logice ale organizării sociale doreşte să stabilească punctul de pornire pentru un răspuns argumentat şi verificabil la întrebarea: care este cea mai bună formă de guvernământ, care să ţină cont de drepturile individuale şi să conducă la prosperitate şi cum ar trebui ea implementată?

Caracteristica esenţială a deciziilor politice din această perspectivă este că decidenţii iau hotărâri privind banii altora. Teoriile alegerii publice pot fi văzute şi ca o încercare de a sistematiza teoretic consecinţele acestei constatări elementare.

Tradiţional, această abordare fundamentează critica creşterii aparatului de stat în dauna libertăţilor individuale şi încearcă să propună alternative sau strategii de limitare a acestui fenomen.

Birocraţia, eşecul statului de a furniza eficient bunuri publice, fenomenul corupţiei şi al extracţiei de rente prin intermediul funcţiilor publice, tendinţa guvernelor de a „sponsoriza“ cheltuielile sociale prin împrumuturi externe sau prin tipărire de monedă şi problema grupurilor de interese speciale care parazitează bugetele statelor sunt în centrul preocupărilor teoriei alegerii publice, cu rezultate notabile atât în dome