După ei, kitsch-ul minează cultura autentică, deşi îşi extrage elementele de bază din aceasta. Calitatea estetică a kitsch-ului este de a oferi consumatorului de cultură produse simplificate, scutindu-l de efortul de a-şi căuta răspunsuri. Exemple găsim mai ales în oferta covârşitoare de reviste despre artă şi cultură, care tratează opere de artă în două pagini şi care abordează teme culturale, laolaltă cu cele gastronomice. În acest mediu, cultura veritabilă va apărea ca ceva extravagant şi excentric sau, cel puţin, va concura pe acelaşi front cu formule comerciale, graniţa dintre cele două fiind estompată.

Multiculturalismul înlătură toate diferenţele de clasă, tradiţie şi gust, adoptând un pluralism nelimitat de stiluri, distrugând astfel valorile tradiţionale şi conştiinţa istorică, care se pierd în estetica superficială a societăţii de consum.

Această estetică îşi are criteriile conturate de canalele mass-media, la rândul lor controlate de stânga politică. În acest context, ar fi de dorit ca elitele politice, artistice şi ştiinţifice să rămână unite şi să formeze un front comun pentru a preveni declinul cultural. Însă, tocmai foruri culturale, precum universitatea, ignoră pericolul eclecticismului de stânga, punând accent pe funcţia ideologică a creaţiei culturale şi pe rolul social al autorului. Este vorba de o abdicare de la sarcina de a conserva şi proteja valori.

Ideea că orice deţine o valoare intrinsecă sau aceea că toate valorile şi criteriile depind de trenduri fac imposibilă stabilirea

unor criterii fixe, în contextul cărora să se poată manifesta o cultură înaltă. Roger Kimball este pesimist în ceea ce priveşte

succesul luptei împotriva multiculturalismului, deoarece aceia care ar trebui să lupte se predau prea uşor. Mark Steyn vorbeşte despre un virus inteligent, care atacă Occidentul din interior. Sarcina conservatorilo