● Nu am văzut de multe ori, pe un afi ş liric, titulatura de coordonator artistic. O anunţaţi pentru premiera Lohengrin din actuala ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu. Iar poziţia este imediat după dirijor şi înaintea regizorului. Explicaţi, vă rog.
● În acest moment al organizării eficiente şi programate, orice proiect este condus de un manager de proiect.
Acest mod de gândire nu este invenţia mea. În timp, s-a apelat la soluţii asemănătoare. Cu toată modestia, fără a face o comparaţie directă, aş evoca fi gura marelui Wieland Wagner, care a coordonat din umbră, ani în şir, toate producţiile wagneriene care vedeau lumina rampei Teatrului de operă de la Bayreuth.
În cazul nostru, fiind vorba de un proiect atât de important şi de îndrăzneţ, dorinţa de a-l finaliza cu bine a impus prezenţa unui organizator discret, al cărui aport să uşureze comunicarea internă şi să simplifice paşii atât de dificili ai unei noi realizări scenice. În plus, ca un bonus, din plăcerea colaborării cu membrii echipei, am profi tat de ocazie şi am realizat şi lighting-designul spectacolului, un element vizual atât de important în contextul viziunii de ansamblu.
● Pe această scenă, repertoriul wagnerian are o lungă şi solidă tradiţie. Să ne amintim doar că inaugurarea Operei Române ca instituţie de stat a avut loc la data de 8 decembrie 1921 tot cu Lohengrin, avându-l la pupitru pe George Enescu, iar ca regizor pe Adalbert Markowski. Distribuţia acelei premiere a cuprins nume mari ale şcolii romaneşti de cânt: Romulus Vrăbiescu, Elena Ivony, Grigore Teodorescu, George Folescu, Elena Roman. În timp, în ţară şi mai ales în străinătate, alte nume mari s-au legat de capodopera wagneriană, printre ele Giovanni Dimitrescu, Hariclea Darclée, Jean Athanasiu... Cum aţi ales echipa pentru Lohengrin-ul anului 2011?
● Sărbătorirea celor 90 de ani de la momen
