Tocmai de aceea, a căuta continuitate şi coerenţă în demersurile legislative sau consecvenţă şi rigoare în fixarea priorităţilor devine – cu excepţii rarisime – o întreprindere din ce în ce mai anevoioasă. Mai cu seamă dacă privim la agenda politică a toamnei, sugerată nu numai de principalul partid de guvernământ, ci şi de partidele de opoziţie, reunite sub sigla deja fragilizată a Uniunii Social-Liberale. Pentru toţi, mai mult sau mai puţin evident, a început precampania electorală. Se caută acum strategiile optime de configurare a alianţelor, se identifică oamenii cei mai potriviţi, se doreşte schimbarea Legii electorale, după bunul obicei local, după chipul şi asemănarea persoanelor, care, mai mult sau mai puţin trecător, se vor găsi în situaţia de a candida, fie pentru alegerile locale, fie pentru cele generale. Atât PDL, cât şi USL au lucrat intens în ultimele zile ale lui august pentru definitivarea propunerilor şi listelor de candidaţi posibili la locale. S-au evocat nume, mai cu seamă pentru primăriile importante, iar USL a executat câteva fandări culpabile în direcţia lui Sorin Oprescu, urmate de înfoierile cocoşeşti ale lui Crin Antonescu, repede înăbuşite de atitudinea mai prudentă a colegilor de coaliţie, care văd mai limpede.

De partea cealaltă, PDL a dat uitării zborul constituţionalist la înălţime şi, îmbătat de aerul rarefiat al subtilităţilor de filosofie juridică, a coborât acolo unde se simte mai bine: la negocierile interne pentru stabilirea candidaţilor. Criticile preşedintelui Traian Băsescu la adresa inconsecvenţei PDL şi a indisciplinei în alegerea şi menţinerea temelor de dezbatere publică, formulate la şcoala de vară a PDL, sună fals, pentru că nu ar fi prima dată când partidul domnului Boc porneşte la drum şi face uitate, în timpul unui popas nu se ştie cât de bine meritat, bagajele incomode cu care a fost presat să plece la drum