Cu două înlocuiri forţate după 45 de minute, echipa lui Piţurcă a controlat prima repriză şi s-a apărat timid în a doua

"Proverbialul noroc al lui Piţurcă". Ha, ce glumă bună! Putem să uităm de asta. Haideţi să enumerăm împreună şapte dintre jucătorii pe care i-am fi putut avea pe teren cu Franţa, dar pe care din varii motive selecţionerul nu i-a putut folosi: Tamaş, Chivu, Galamaz, Radu Ştefan, Rădoi, Mutu şi Torje. Şi ca şi cum asta nu era de ajuns, Cristi Săpunaru "se rupe" la încălzire, în timp ce Lazăr nu rezistă o repriză.

România fără nouă oameni... De aici plecăm la luptă cu un adversar mult mai puternic. Terenul are aspect de gazon şi consistenţă de nisipuri mişcătoare. E un meci pentru gambe puternice şi suflete mari. Şi luptăm. Avem stadion european şi gazon judeţean. Ne agăţăm de adversari, cădem, ne ridicăm şi jucăm fiecare minge ca şi cum ar fi ultima. Acum o săptămână şi ceva, pe vremea asta, Luchin era încă la Poli şi ştia că marţi, 6 septembrie, are meci cu nu ştiu cum Sebiş în Cupa României, dar se trezeşte teleportat pe Naţional Arena faţă în faţă cu Ribery.

Pe contractul cu Dinamo n-a apucat să se usuce cerneala. Un pic mai în stânga lui, Chiricheş nu are timp şi nu vrea să se gândească la ce trebuie să facă să îl oprească pe Benzema, galacticul lui Real. Dar îl opreşte. Din instinct, din talent! "Je m apelle" Bănel nu are mamă, nu are tată (no offense, doamna Mariţa), aleargă ca un titirez şi se prezintă cu tot ce are mai bun la întâlnirea cu fotbalul din ţara în care s-a transferat. 0-0 la pauză e o minivictorie, în condiţiile în care şi în Bosnia e la fel la întâlnirea gazdelor cu Belarus.

S-a jucat la baionetă

Din păcate, e o realitate, în primele 45 de minute nu contăm mai deloc în atac. Două faze fixe trase la indigo, cu Bănel aruncând lung şi perfid pe Goian, punându-l de fiecare dată în dific