Din nou, timp de câteva zile, lumea românească a vărsat lacrimi de crocodil pe marginea „rezultatelor dezastruoase la Bac“. Eu zic că sunt foarte bune!
După cele două sesiuni de Bacalaureat, au luat diploma peste 50% din candidaţi. E un rezultat mai apropiat de realitatea învăţământului românesc decât cifrele de 80-90% cu care eram obişnuiţi acum câţiva ani. Aproape militarizat şi desfăşurat într-o atmosferă de „Big Brother", cu camere de supraveghere şi controale stricte la intrare, Bacalaureatul nu mai are cum să fie privit ca examen de maturitate - adică un pas esenţial în viaţa oricărui elev, un moment în care îşi poate verifica bagajul de cunoştinţe cu care porneşte în viaţa de adult.
Aşa că adevărata veste bună este că nu au picat mai mulţi. Învăţământul de azi - ca sistem - este dezastruos: birocratizat în exces, cu programe încărcate, care nu stimulează inteligenţa, creativitatea şi abilităţile elevilor, cu profesori prost plătiţi, cu o infrastructură proastă. De ani întregi, „reformele" au constat mai ales în fleacuri (schimbarea vacanţelor, modificarea până la aiureală a sistemelor de evaluare etc.) şi în complicarea inutilă a carierei de profesor. Testele PISA (www.pisa.oecd.org) arată că elevii noştri stau prost la câteva abilităţi esenţiale (precum înţelegerea adecvată a unui text). Din efortul Comisiei prezidenţiale pentru educaţie (care a pus acum câţiva ani un diagnostic corect) a rezultat o lege controversată, a cărei aplicare este extrem de dificilă şi care - pe lângă clarificarea unor lucruri - va birocratiza şi mai mult sistemul. Din toate acestea (şi multe altele), respectul faţă de învăţătură a ajuns mai scăzut decât oricând, iar profesorii sunt priviţi ca un fel de „prestatori de servicii" care, cum-necum, trebuie să dea note bune tuturor.
Din fericire, mai există destui elevi care învaţă şi destui profesori care îşi fac treab
