- Editorial - nr. 862 / 7 Septembrie, 2011 Initial am dorit sa scriu cateva marginalii la acest Bacalaureat 2011, catastrofal, care ne arunca pe una dintre cele mai de jos trepte ale Europei instruite. Dar deja subiectul nu mai constituie o noutate si nici nu doresc sa invart cutitul intr-o rana care se va vindeca greu si lent. Toamna se numara "bobocii” – adica proaspetii studenti. In mod evident, in aceasta toamna, in urma celei de-a doua sesiuni de Bac ale carei rezultate nu au fost cu nimic mai bune decat cele din vara -, ei, bobocii, s-au imputinat in mod simtitor, de-a dreptul ingrijorator in privinta supravietuirii nenumaratelor universitati romanesti de pe intinsul Patriei, puse, unele, in situatia de a-si trage obloanele. In randurile ce urmeaza, insa, nu imi propun o analiza exhaustiva a fenomenului, dominat de un constant viciu de fond – lipsa disciplinei si a exercitiului la toate nivelurile, dublata de minima rezistenta sau, pur si simplu, lene. Jalnica sesiune din toamna a dovedit, inca o data, inclusiv contestatarilor de azi, probabil demult dezobisnuiti de a mai deschide carti, dictionare si "almanahe”, ca "porcul nu se ingrasa in Ajun” si ca eficienta pregatirii scolare este conditionata de antrenamentul permanent. E valabil si pentru dascali, nu numai pentru elevi. Care dascali? Aceasta e o intrebare cu mai multe variante de raspuns. Eu as prefera-o pe cea care vizeaza excelenta. Dar, desigur, in viata nu obtinem totdeauna ce vrem. Deunazi, cineva m-a intrebat: "Cine mai e si Haret ala, cu care il tot comparati pe Funeriu?”. M-am cutremurat. Mi-am dat seama, insa, ca, in fond, mocofanul n-avea nicio vina. Cine sa-i vorbeasca lui – in putinii ani de scoala – despre Spiru Haret, cand, cu chiu cu vai, invatatoarea abia reusise sa-l invete adunarea si scaderea, oricum mai utile pentru "bussiness” decat biografia fondatorului sistemului modern de invata