11,7 % din români au astfel de afecţiuni, potrivit Societăţii Române de Nefrologie, iar cei mai mulţi ajung să facă dializă. Funcţionarea deficitară a rinichilor este rareori depistată în primele stadii, când poate fi tratată cu medicamente şi nu prin substituţia funcţiei renale cu aparate.
Cu o boală cronică de rinichi putem trăi ani întregi fără să ştim, fiindcă, în general, nu are simptome specifice sau suficient de supărătoare ca să ne trimită la medic. Rinichii încep să-şi piardă din funcţii pe fondul unor probleme precum hipertensiunea arterială, şi ajung ca, în câteva luni sau chiar în câţiva ani, să nu-şi mai poată duce la îndeplinire sarcina de filtrare a sângelui şi de eliminare a reziduurilor din corp.
Atunci când dintr-un rinichi a mai rămas funcţională doar o porţiune de 10%, se instalează insuficienţa renală cronică şi este necesară preluarea activităţii pierdute a organului de către un dispozitiv de dializă.
Deficienţa trebuie depistată devreme
Există cinci stadii în cazul unei boli cronice de rinichi, iar în stadiile 1 şi 2, deteriorarea rinichiului poate fi încetinită cu ajutorul unor medicamente administrate pe cale orală. Atunci când ajunge în stadii avansate (4 sau 5), singurele opţiuni terapeutice rămân dializa peritoneală, hemodializa şi, în final, transplantul renal. Din păcate însă, de cele mai multe ori, bolile renale sunt depistate târziu. În fazele de început, bolile cronice de rinichi se manifestă printr-o cantitate mai mică de urină eliminată într-o zi, prin acumularea de lichide în ţesuturi, prin oboseală inexplicabilă, scăderea apetitului, somnolenţă şi prin dureri de cap.
Testele uzuale de sânge oferă indicii suficiente
Orice analiză a sângelui şi a sumarului de urină vizează şi evaluarea unor parametri care indică sănătatea rinichilor. Este vorba despre nivelul de creatinină, de uree şi de acid uric