O economie tânără poate creşte susţinut chiar şi când face greşeli sau poate creşte spectaculos dacă are un plan coerent. Singura condiţie este ca greşelile să nu fie monstruoase iar planul să aibă o minimă legătură cu realitatea.
Aceasta este concluzia care se poate desprinde din experienţa ţărilor baltice, care în urmă cu doi ani erau aveau cele mai catastrofale căderi economice din europa iar acum au monopolizat podiumul creşterilor.
Lituania, Letonia şi Estonia au căzut cu 14 până la 18%, iar de un an cresc cu ritmuri de 5 până la 8% şi în curând vor recupera pierderea provocată de criză. Spre deosebire de Polonia, care reuşise să se consolideze economic şi care nu a intrat deloc în recesiune, cele trei ţări baltice au avut probleme similare României. Băncile au creditat ignorând riscurile, preţurile în imobiliare au crescut mult peste fundamentele economice iar cheltuielile publice au fost scăpate de sub control.
Totuşi, deznodămintele sunt complet diferite. Polonia n-a intrat deloc în recesiune, ţările baltice încep să recupereze căderea, în schimb România încă staţionează pe fundul prăpastiei.
Experienţa acestei recesiuni arată că nu există o reţetă pentru redresare, ci doar conjuncturi şi decizii care împreună se pot dovedi de ajutor. Polonia şi-a permis să reducă taxele chiar de la începutul crizei în timp ce România a făcut exact opusul, cu o mărire de peste 3 puncte a CAS. Balticii au avut o abordare intermediară, cu uşoare creşteri de taxe dar şi cu o curbă de sacrificiu destul de dură pentru bugetari şi pensionari. Măsurile de austeritate au prelungit, în mod firesc, contracţia economică, însă faptul că balticii le-au luat din timp s-a dovedit până la urmă un avantaj.
Menţinerea parităţii valutare fixe faţă de euro a fost o altă decizie dificilă a balticilor. Iniţial, ea a forţat ajustarea mai s
