- Social - nr. 862 / 7 Septembrie, 2011 Unul dintre punctele-cheie rasdiscutate de-a lungul multor sedinte de Consiliu Local Sighisoara, cum a fost si la ultima sedinta, a fost cel cu privire la amplasarea statuii poetului maghiar Petofi Sandor (tatal sarb, mama slovaca), statuie ce se vrea imburcata in parcul aflat in perspectiva de amenajare din incinta Cetatii. Despre poet, dupa cum spune povestea, auzind ca orice tanar despre fetele frumoase din Ardeal, s-a incurcat intre fustele unei localnice faine de prin partea Tarnavei Mari, cazand prada unui glont ratacit in luptele purtate intre honvezi si trupele imperiului tarist, lupte date prin partea comunei Albesti, pentru a stapani unii si altii aceste locuri romanesti binecuvantate de Dumnezeu. O alta versiune sustine ca poetul ar fi fost luat prizonier de catre armata tarista si dus cu altii in Siberia, unde a si murit. Si apoi nu este oras covasnean, harghitean, in parte muresean si cate alte locuri, sa nu-i fie un bust sau sa nu-i fie data denumirea, cu numele poetului, unei strazi, scoli sau piete, de parca noi, romanii, nu am avea atatia valorosi scriitori care ar intruni o asemenea cinste si apreciere binemeritate de a le purta numele. Ba mai mult, sunt localitati, prin judetele Harghita si Covasna, unde marilor nostri inaintasi din sfera culturii si stiintei le sunt sterse numele de pe acele strazi date, inlocuite cu buna stiinta, batjocoritor de impertinent, cu altele, ale unor mari criminali care si-au manjit mainile si sufletul prin jertfa zecilor de mii de romani nevinovati, macelariti doar pentru faptul ca au fost traitori pasnici pe aceste meleaguri si s-au numit romani, Nu este cazul cand vorbim de poetul Petöfi Sandor. Marul discordiei incepe sa-si faca simtit mirosul si sa arate partile putreziciunii prin chiar solicitarea unor locuitori ai Cetatii sighisorene, fie sasi, fie romani, care si-au arat