Crin Antonescu nu copiaza de la Traian Basescu doar maniera de abordare a relatiei cu electoratul, pentru a-si perpeli adversarii - barda, tepe, friptura, victimizare, kaput! -, ci si lipsa de deschidere fata de critici. Nu se apleaca asupra principiilor invocate de cei care semnaleaza notele false si, in loc sa acordeze instrumentul, infige o grenada de mana in arcus.
Din pacate. Sunt foarte multi romani care au vazut in pleata sa promisiunea ca, in momentul in care isi va taia urechile si se va tunde, va tine sus steagul Bratienilor. Ca in ecuatia liberala nu va incapea compromisul cu gestionarii, apologetii si beneficiarii comunismului. Ma numar printre ei. Domnul Antonescu a avut in mine un fan pe cat de imbecil, pe atat de sincer, desi imi spuneau unii sa nu inghit tot ce vad, doar nu m-am nascut ieri.
Presedintele PNL tine mortis sa asigure natiunea ca partidul nu va disparea, si ca nu poate fi acuzat ca a abandonat principiile sale fundamentale. Asa-i, PNL nu se va scurge din istorie, insa masca pe care i-a tras-o pe fata presedintele sau, masca ce are tendinta de a se substitui suportului, nu are nimic in comun cu sperantele celor ca mine.
Liberalii pe care-i stiam eu incercau sa demanteleze ideea ca egalitarismul asigura succesul unei societati, si mizau pe promovarea competentelor si stimularea concurentei. Militau pentru asigurarea unor mecanisme economice de natura sa consolideze economia de piata astfel incat intreprinzatorii sa nu vireze taxe si impozite cu sentimentul ca li se smulge o mana. Stiau ca dupa acumulare sanatoasa, statul poate face protectie sociala, si nu invers. In combinatie cu PSD, insa, trebuie sa priveasca spre cei multi - foarte bine! - , sa le promita ca vor fi asistati, in loc sa incerce sa-i invete sa prinda peste.
Liberalii pe care-i stiam eu nu suportau sa bata palma cu profitorii
