Dorin SPINEANU Astazi voiam sa ma dezlantui asupra bizarei facaturi numita USL, dar daca autorii, genitorii, sunt sinucigasi, eu de ce sa-i impiedic? Ce, n-am alta treaba de facut? Citesc, scriu, fac dragoste cu o fata superba, fumez, nu duc la ureche si, peste toate, gutuiul japonez si-a dat poalele peste cap si s-a umplut de flori de un rosu-tandru-linistitor. Repet: Ponta si Antonescu, oricat oi fi eu de talentat, nu-mi pot fi personaje. Sunt atat de terni, previzibili, plicticosi si lipsiti de imaginatie, incat mi-e si mila de ei si, de aceea, le urez sa-si mai viziteze locul de origine (adica pizda mamei lor) si sa renasca si ei cumva mai impliniti, mai cu personalitate. Cum, insa, datorita urechilor supradimensionate nu mai incap in orificiul pomenit mai sus (desi e ceva mai jos…), ramanem cu ideea si iarasi privim pe geam, poate vedem ceva nostim si ne mai incalzim sufletul. Miracol! Trei pisoi dulci-dulci, micuti, la vreo doua luni si jumatate, se joaca nebuni de bucurie in soarele stins al toamnei si blanitele lor capata nuante de auriu-roscat. Recunoasteti ca un gutui japonez, un artar canadian si trei pisoi destrabalati sunt cu mult mai tonici decat toate Antenele lui Voiculescu si Realitatile din care se aud numai latraturi de caini? Mai recunoasteti ca o amiaza de toamna pe o terasa merita infinit mai mult decat sa stai captiv in fata televizorului. Nimic nu se compara cu fosnetul facut de aerul forfecat de picioarele femeilor tinere care trec pe Copou. Nimic pe lumea asta! Magie… Magie, magie, dar Ministrul Propagandei, Muncii si Protectiei Sexuale, Lazaroiu sau cam asa ceva, ma umileste, imi spune ca nu intru eu in randul bogatilor pana n-oi avea opt sute de lei pe luna aici, pe pamant. Bine, am sa fac rost sa-i pun pa pieptu-i de arama coclita, dar eu sunt infinit mai avut: FEMEIA TÅNARA, GUTUIUL JAPONEZ, ARTARUL CANADIAN, PISOII, CERUL… NUMAI