Statistica a venit ieri cu detalii privind PIB-ul din trimestrul al doilea şi din primul semestru. Merită să le analizăm.
O faţă a PIB-ului exprimă optimism. Vedem că, în vreme ce de criză încă n-am scăpat, comunicatul INS ne dă speranţa că i-am pus punct recesiunii. Plecând de aici, societatea românească trebuie să pună repede pe roate consolidarea creşterii economice mizând pe mai multă eficienţă şi pe mai puţină inflaţie. Începând, bineînţeles, cu restructurarea balanţei comerţului cu străinătatea. Şi care, ca orice balanţă, are două talere. Pe unul cântărim exporturile. Pe celălalt, importurile. Din ianuarie până acum, timp de mai bine de un semestru, ritmul de creştere al exporturilor (de 14,7%) l-a depăşit pe cel al importurilor - de 11,2%. E o cale bună. Dar drumul e lung.
Desigur, plusul de 0,3 la sută din primul semestru (seria ajustată sezonier) ar putea fi socotit o temelie prea puţin solidă pentru consolidarea creşterii economice. Seria brută însă - cu alte cuvinte conexiunea inversă - este de 1,6 la sută. O valoare ce justifică optimismul.
Cealaltă faţă însă exprimă pesimism. Fiindcă nu-i de ajuns să avem un PIB cu plus şi atât. Economia noastră nu asigură oferta de bunuri şi de servicii care să corespundă nevoilor ţării. Un avânt economic sănătos, care fireşte că s-ar regăsi în consum, va pleca numai de la o nouă ofertă de bunuri şi servicii. Fapt ce implică grăbirea reformelor structurale. Dar economia rămâne datoare societăţii cu acea ofertă de bunuri şi servicii pentru piaţa internă care să corespundă unor exigenţe sporite.
Problema cardinală este că n-am scăpat de rate negative şi că munca încă nerestructurată (şi deci neperformantă) ne mai dă dureri de cap. Semnul minus însoţeşte mai mulţi indicatori din tabloul PIB-ului: construcţii, consum final efectiv, formarea brută de capital fix (investiţii). Bine ar fi ca bolile eco
