Stadioanele mari construite în ultimele două decenii, cum este și ”Arena Națională” din București, dincolo de faptul că sunt impunătoare, elegante și confortabile, au o mare problemă: gazonul lor se degradează rapid. Cauzele sunt mai multe: schimbările climatice brutale, lipsa luminii și a ventilației, apariția unor ”paraziți” sau o proastă întreținere a lui. Din acest motiv, administratorii acestor arene cheltuie sume importante pentru a-l păstra în condiții bune sau a-l schimba periodic.

Construit în 1965, ”The Astrodome” din Houston a fost primul stadion acoperit complet din lume. În momentul inaugurării, plafonul său era transparent astfel încât lumina să pătrundă în el – favoriza creșterea normală a ierbii. Cum sportivii s-au plâns că razele de soare îi deranjează în timpul meciurilor de fotbal american sau de baseball, administratorii arenei au decis să monteze un acoperiș opac. Ceea ce a făcut ca, în scurt timp, gazonul să se degradeze. Atunci a apărut o soluție avangardistă: iarba artificială.

Cu o problemă similară s-au confruntat italienii. Refăcut pentru Campionatul Mondial de fotbal din 1990, ”San Siro” din Milano a impresionat prin aspectul său de cetate fortificată. Numai că ale sale turnuri pe care se sprijinea un plafon imens au condus la apariția efectului de seră în incinta stadionului. Consecința? Gazonul s-a stricat rapid și des, iarba fiind sufocată de căldură. La fel s-a întâmplat cu ”Amsterdam ArenA”, mai cu seamă că aceasta este în proprietatea unei echipe de fotbal american.

Stadioanele vechi permiteau circulația aerului

Cei care au văzut cum arată stadioanele vechi din Anglia au observat că acestea, în marea lor majoritate, nu sunt complet închise, între tribune și peluze existând un spațiu prin care circulă aerul și pătrunde lumina. Așa se explică și de ce acolo covorul de iarbă s-a prezentat înt