Canalele de televiziune anunţă, în tonul grav al crainicilor, căderile Bursei de la Bucureşti! Cu toate că, în contextul crizei, asemenea anunţuri s-au înteţit, eu, când le aud, zâmbesc şi nu-mi pot reprima un: „Ei, şi?!". A doua zi, cotidienele de specialitate, parcă vrând să-mi condamne zeflemeaua, demonstrează cu cifre ce pierderi au înregistrat din căderile Bursei diferiţi „investitori" şi „oameni de afaceri". Analiştii se grăbesc să identifice semnificaţiile căderilor, din ce resorturi provin şi ce perspective creionează. Eu o ţin pe a mea: „ei, şi?!" Deşi, când şi când, mai intru la idei după atâtea desfăşurări de forţe, investigaţii, declaraţii, interviuri cu oficiali ai Bursei şi aprecieri ale cercurilor de afaceri.
Şi când ajung într-o astfel de situaţie să mă îndoiesc de mine însumi, iau oricare dintre dicţionarele de economie care-mi stau la îndemână şi recitesc ce este bursa de valori şi la ce foloseşte ea! Bursa de valori este o piaţă pe care se tranzacţionează acţiunile celor mai importante companii dintr-o economie. Scopul organizării acestei pieţe nu este, vai!, tranzacţionarea în sine a respectivelor acţiuni - tranzacţionare ce este doar un mijloc -, ci finanţarea economiei. Companiile sunt interesate să se listeze în bursă, adică să-şi lase acţiunile integral sau parţial la dispoziţia doritorilor şi în bătaia încrederii sau neîncrederii acestora, doar pentru că pot apela la resursele lor pentru a se finanţa, prin noi emisiuni de acţiuni care găsesc cumpărători numai dacă emitenţii arată în economia reală că funcţionează în bune condiţiuni, cu profit şi prezintă perspective. Şi această finanţare directă din piaţă este mai ieftină decât cea bancară. Iar posesorii de fonduri sunt interesaţi, dincolo de conjuncturi, de deţinerea de acţiuni ale unei companii numai în măsura în care aceasta o duce bine în economia reală, putând astfel pr
