Cînd dai o căruţă de bani ca să contruieşti un stadion s-ar crede că ai grijă şi de calitatea gazonului de pe teren. Timp ar fi fost, de la meciul anulat cu Argentina, pînă la partida oficială cu Franţa.

Cînd am văzut aseară cum ies gazonul şi pămîntul din crampoanele fotbaliştilor, m-am simţit păcălit şi furat la firul ierbii. Fiindcă şi bani plătiţi de mine la impozite s-au dus pe acel gazon al păcălelii.

Am dat telefoane după meci să aflu ce a fost cu gazonul. Firmă italienească, specializată în gazonare, dar ghinionul a fost că n-a plouat şi nu s-a prins covorul de iarbă. Dar italienii sau beneficiarii nu puteau să ude terenul dacă n-a plouat? Păi, nu se ştie din ce motiv, această operaţiune n-a fost prevăzută. L-am văzut azi pe primarul Capitalei, făcînd spume mici, după ce a declarat că a fost oarecum mulţumit de gazonul din terenul Arenei Naţionale. Doctorul Oprescu, cel care ar fi declarat reuşită operaţia gazonul, s-a înţîfnat după ce presa de sport din România şi ziarele din Franţa au scris despre ogorul de cartofi de pe stadionul naţional.

Contractorul, adică cel care i-a adus pe specialiştii italieni să pună iarbă pe teren e Adrian, fratele lui Marian Oprişan, cel care dacă nu mă înşel a mai dat greş o dată, şi tot la un meci al naţionalei, cînd a umplut cu nisip terenul pe care a jucat România cu Danemarca, fiindcă nu mersese cu iarba. Acum nu zic ca fostul maestru al apendicitelor de la Spitalul Municipal să o fi luat din urmă, de la meciul cu Danemarca, dar cînd ai ca primar un stadion ca pacient, nu-i normal să te convingi că a ieşit cu bine din operaţie, înainte de a-l trimite la treabă? Pentru eşecul grotesc de pe Arena Naţională, primarul Oprescu ar trebui să fie primul care să-şi recunoască vinovăţia, nu să facă pe edilul revoltat de-abia cînd presa l-a anunţat că operaţia n-a reuşit.

Cînd dai o căruţă de bani ca să contru