Victor Piţurcă a readus disciplina la naţională, dar a şi dat senzaţia că e preocupat prea mult de palmaresul său personal ca selecţioner. Am terminat meciul, trăgând de timp, secvenţele cu Tătăruşanu mergând agale pentru a repune mingea contrastând cu nevoia stringentă de victorie, singura variantă care ne menţinea în viaţă.

Actuala campanie de calificare, deşi eşuată, a adus după sine şi schimbarea generaţiilor. Chivu şi Rădoi au plecat de la naţională, Contra s-a retras de tot, Mutu şi Tamaş au fost excluşi pentru indisciplină, iar Lobonţ a fost uitat la echipa de club.

Practic, jumătate din primul „11" care a evoluat la Euro 2008, ultima competiţie la care a participat România, nu mai există. Doar Raţ, Goian, Nicoliţă, Cociş şi Marica stau în picioare, primul având 77 de selecţii la naţională, drept pentru care a fost investit şi căpitan de echipă.

În locul lor au apărut Tătăruşanu şi Torje, din era Răzvan Lucescu, dar şi Măţel, Chiricheş şi Luchin, promovaţi de Piţurcă, toţi confirmând în ultimele partide ca şi soluţii pentru viitoarea campanie. Selecţionerul dă senzaţia că vrea un suflu nou, dar, pe de altă parte, nici nu renunţă la favoriţii lui. Exemplele sunt Cociş şi Nicoliţă, care-i asigură o disciplină tactică pe teren, însă doar atât.

Au tras de timp pentru egalul necalificării

În spatele acestor fixuri ale lui Piţi e însă şi obsesia lui de a avea un palmares bun, ca selecţioner. Doar aşa se poate explica faptul că România a tras de o remiză cu Franţa, ştiind clar că numai victoria ne mai poate ţine în viaţă pentru o calificare.

„Trebuia să obţinem mai multe puncte în meciurile anterioare, nu să ne rugăm să piardă alţii puncte", a declarat sec antrenorul, aruncând o „săgeată" către predecesorul său, Răzvan Lucescu, sub conducerea căruia România a făcut 1-1 acasă cu Albania, în chiar primul meci al preliminariilor. @N_