55.000 de oameni au umplut până la refuz minunea răsărită din ruinele vechiului "23 august", însă nu au rămas cu gura căscată decât datorită arhitecturii superbe a Naţional Arena. Pe un gazon care a cedat după puţin mai mult de 10 minute de la primul fluier al centralului Howard Webb, jucătorii României au arătat aproape la fel ca şi în ultimii mulţi, mulţi ani.
Ca o echipă mică, înghesuită speriată în propria carapace şi jucând "la ce-o ieşi", ajutată şi de brazdele care au împiedicat adversarul evident superior să ne îngenuncheze. Franţa a părut să nu forţeze şi s-a mulţumit pe final cu o remiză care o apropie aproape decisiv de câştigarea grupei. Despre echipa naţională a României? Nimic nou.
În timp ce reprezentativa lui Victor Piţurcă încerca din răsputeri să obţină o remiză "de palmares", adversarii noştri din lupta pentru locul 2, bosniacii marcau la Zenica în minutul 87 al confruntării cu Belarus, reuşită sinonimă, practic, cu eliminarea României. Ceea ce nu reprezintă nicio surpriză.
Finalul i-a găsit pe jucători cu capetele plecate, încercând să salute tribunele, însă au părăsit impunătoarea arenă în huiduielile unor oameni care s-au săturat să vadă un fotbal umil.
Căpitan în meciul de aseară, Răzvan Raţ a declarat, după meci: "Nu este de competenţa mea să comentez ce s-a întâmplat cu gazonul, însă vedeţi în ce condiţii s-a jucat, uitaţi-vă ce este în spate. Franţa nu şi-a creat prea multe ocazii, pe când noi am avut mult ocazii bune de a marca. Jucători precum Măţel sau Luchin sunt un câştig pentru viitor. Este normală reacţia suporterilor la final. Sunt supăraţi pentru că este aproape pierdută calificarea".
"Nu trebuie să fie o seară tristă şi nu trebuie să ne rugăm să piardă alte echipe ca să ne calificăm noi. Cred că a fost o sărbătoare, băieţii s-au comportat excelent din punct de vedere tac