Cu ce credeti ca a ramas toata lumea dupa meciul cu Franta? Evident, cu brazdele adanci din gazonul noii Arene Nationale de fotbal.
Arate de la un capat la altul de doua trupe obosite de jucatori, o fosta mare echipa a lumii (Franta) si o formatie care s-a luptat dintotdeauna doar cu mediocritatea (Romania), meciul de la Bucuresti nu a avut nici macar gloria cuvenita inaugurarii unui stadion de cinci stele.
Prostia si amatorismul ne-au tradat inca o data firea.
Asa am ajuns sa scrie toata presa lumii despre "campul de cartofi" de la Bucuresti, un paradox greu de inteles pentru jurnalistii francezi, care incercau sa priceapa cum a ajuns o mocirla in mijlocul unei bijuterii de peste 230 de milioane de euro.
Adevarul e ca nu poti intelege acest paradox decat daca esti roman. Doar cu acest dat poti sa ai acces la radacinile unei asemenea sminteli. E doar prostie la mijloc sau e vorba si despre rea vointa, combinata cu o lene si o smecherie mioritica straveche? Nu poti sa stii niciodata, chiar daca esti roman, desi simti ca e un pic din toate.
Despre echipa nationala de fotbal e aproape inutil sa mai vorbesti. Ea nu exista la nivel de performanta notabila in fotbalul international. A fost candva o speranta, care de altfel a murit inainte de a se afirma - insasi generatia "de Aur" nefiind decat o mediocritate ceva mai consolidata, care a avut varful de performanta maxim la Campionatul Mondial din SUA '94. Atunci ghinionul din meciul cu Suedia a facut ca pana si vecinii bulgari sa intre in istorie inaintea noastra (Bulgaria s-a clasat atunci pe locul 4).
Daca tot nu mai avem echipa de fotbal, am fi putut avea totusi un spectacol al mandriei nationale, pe unica arena de fotbal europeana din tara. N-a fost sa fie nici asta. Dar nu am ratat sa ne facem inca o data de ras in lume. "Lovitura" de imagine expr
