Traian Băsescu trebuie să fie recunoscător Cerului şi Pâmântului. Providenţei. Emil Boc, aşijderea. Elena Udrea poate purta astăzi ce fel de rochii vrea ea, de la ce firmă vrea, cu etichete de mii de euro pe spate. Ponta nu are decât să facă ce vrea, iar Antonescu să se trezească ca de obicei, la prânz. Pentru că au scăpat. Toţi.
De aproape 24 de ore, avem un nou om negru. O altă tablă de darts în care toată lumea aruncă cu săgeţi, un nou corp pe care lumea-l scuipă şi înjură. Televiziuni, bloggeri, twitterişti, cititori, vadimi tudori, elenebăsescu, toată suflarea acestei ţări şi-a redescoperit sufletul de patriot şi dă cu piatra într-un cântăreţ de nunţi, botezuri, cumetrii, care a avut neinspiraţia, ca să nu spun lipsa de inteligenţă, să cânte aiurea imnul ţărişoarei, iar apoi să se facă încă o dată de râs deschizând gura, pe la televiziuni, cu o explicaţie penibilă.
“Am făcut-o cu acordul Federaţiei, nu de capul meu”, spune Marcel Pavel. Să-l credem, să nu-l credem? Ce importanţă mai are? Cert e că nu Marcel Pavel s-a invitat să cânte imnul la inaugurarea Naţional Arena, tot aşa cum nici Inna nu s-a oferit să falseze teribil, cu acelaşi prilej.
E uimitor cum un prefect devenit celebru doar pentru faptul că vrea să ucidă suflarea câinilor din Bucureşti a sărit ca ars să apere acest templu al neamului românesc, adică un cântec pe care din când în când, nenumăraţi dintre noi, îl propunem schimbat cu altul. Harşt!, cu amenda.
În tot acest timp, ceilalţi îşi pot vedea liniştiţi de treabă. Oprescu învăţă să sufle în gazon ca acesta să crească, dar şi să paseze pisica terenului în curtea constructorului, care la rându-i o aruncă în Italia, de unde să vezi minune, urmaşii Romei, i-o oferă cui altcuiva? decât celui mai mare specialist în nisipuri mişcătoare din Carpaţi, Adrian Oprişan, într-un circuit al ierbii în natură care ar face invidioasă
